Principalele tipuri de aritmii

-
Aritmii sinusale
Tahicardia sinusală - se manifestă prin bătăi accelerate ale inimii. În această situație, ritmul inimii poate ajunge chiar și până la 100 bătăi/minut. Pacienții cu tahicardie simt de regulă palpitații și dureri în piept, însoțite sau nu de dureri de cap și amețeli. Bradicardia - la polul opus din punct de vedere al frecvenței tahicardiei sinusale se află bradicardia, care apare atunci când inima bate într-un ritm prea lent. Numărul de bătăi ale inimii în acest caz scad sub limita minimă normală, adică sub 60. Bradicardia poate fi însoțită de scăderea tensiunii arteriale, care cauzează pacientului stări de oboseală, respirație greoaie, amețeli sau, mai grav, stări de leșin. -
Aritmii atriale
Extrasistolele atriale - ele apar ca urmare a hipertensiunii arteriale care produce destinderea și contracția prematură a atriilor. Tahicardia paroxistică atrială - când inima suferă de tahicardie paroxistică atrială, ea se contractă brusc și își mărește ritmul bătăilor, ajungând până la 220 bătăi pe minut. Durata unui episod tahicardic variază de la câteva secunde până la câteva ore, declanșându-se și oprindu-se brusc: Ele apar indiferent de vârstă, fiind întâlnite atât la tineri cât și la vârstnici. Fibrilația atrială - fibrilația atrială se manifestă, așa cum sugerează și denumirea, în cele două camere superioare ale inimii (atrii), la nivelul cărora apar anumite vibrații, fibrilații. Urmarea acestui fapt este că inima nu va mai putea pompa cantitatea necesară de sânge. Drept consecință, sângele rămâne în atrii, formând cheaguri. -
Aritmii ventriculare
Extrasistolă ventriculară - aritmiile de tipul extrasistolelor ventriculare sunt printre cele mai frecvente dintre toate tipurile de aritmii și asta pentru că are drept cauze consumul de cafea și fumatul, ori stresul. Sunt însă și situații în care extrasistolele ventriculare apar pe fondul altor boli cardiace de care organismul suferă sau pe cel al dezechilibrului electrolitic. Tahicardia paroxistică ventriculară - apare de regulă în urma unui infarct miocardic și, la fel ca și tahicardia atrială nu depinde de vârsta pacientului. Între bătăile ventriculelor și contracția atrială apare o neconcordanță care determină diminuarea debitului cardiac. Fibrilația și flutterul ventricular - acest tipuri de aritmii sunt, din fericire, cel mai puțin întâlnite. Pe de altă parte, ele sunt foarte periculoase pentru pacienții care le dobândesc. Inima unui pacient cu fibrilație ventriculară se contractă la intervale neregulate, cu un ritm de peste 300 de bătăi/minut, iar această afecțiune poate produce infarctul miocardic.