Aritmiile: diagnostic, factori de risc și complicații

Publicat pe:
Edituar për herë të fundit:
Există mai multe investigații prin intermediul cărora se poate diagnostica o aritmie. Consultația realizată de către medicul specialist include în primul rând o discuție amănunțită referitoare la istoricul medical al pacientului, dar și al membrilor familiei, precum și la dieta ori stilul său de viață, pentru că astfel sunt identificate cauzele și factorii de risc ai acestei afecțiuni. În funcție de informațiile furnizate de către pacient, medicul poate recomanda unul sau mai multe dintre testele din următoarea listă:
  1. Teste de sânge și de urină - acestea vor analiza compoziția sangvină a pacientului, dar și modul în care funcționează ficatul, tiroida și rinichii. Ele oferă totodată un status al nivelului electrolitic și a altor substanțe din această categorie.
  2. Electrocardiograma (EKG) - această investigație presupune o scanare cu ultrasunete care verifică starea inimii și a plămânilor.
  3. Teste electrofiziologice - sunt teste invazive, nedureroase, non-chirurgicale, care poate ajuta la determinarea tipului de artimie, precum și cauzele acesteia și modul în care ar putea răspunde la tratament.
  4. Coronarografia (Cateterizarea cardiacă) - este o procedură care oferă informații despre cât de bine funcționează inima. Un tub subțire, gol pe dinăuntru, numit cateter este introdus într-un vas de sânge mare, de obicei în zona abdominală.
  5. Monitorizarea Holter - se realizeză cu un dispozitiv pe care pacientul trebuie să-l poarte timp de o zi sau două și care înregistrează activitatea inimii. Un buton poate fi apăsat atunci când apar simptomele. Acestă modalitate de analizare permite medicului să vadă care este fluctuația ritmului inimii în acele momente.
  6. Ecocardiografia - este o scanare care folosește ultrasunele pentru a vedea cum se desfășoară acțiunea de pompare a inimii pacientului.

Factorii de risc și complicațiile aritmiilor

Sunt anumiți factori de risc, care favorizează apariția aritmiilor, printre care:
  1. Vârsta - inima slăbește odată cu vârsta.
  2. Efectele genetice moștenite - persoanele care se nasc cu o anomalie a inimii sunt mai predispuse la artimii.
  3. Problemele de inimă - persoanele cu artererele înguste, cele care au suferit un atac de cord, ori care au trecut prin intervenții chirurgicale anterioare la inimă și cardiomiopatie.
  4. Hipertensiunea arterială - pacienții cu tensiune arterială crescută au mai multe șanse de a dezvolta boli coronariene și alte probleme cardiace.
  5. Diabetul netratat - bolnavii de diabet zaharat care nu urmează un tratament au o probabilitate mai mare de a dezvolta aritmii comparativ cu cei care își administrează medicamentele necesare.
Consumul de alcool, cofeină ori de substanțe ilicite (droguri) pot accelera ori încetini ritmul cardiac. Acești factori pot determina apariția aritmiilor, care mai apoi pot să dezvolte complicații cum ar fi: Accidentul vascular cerebral - fibrilațiile indică faptul că inima nu pompează corect. Aceasta poate determina colectarea sângelui în bazine și formarea de cheaguri. Dacă unul dintre cheaguri se deplasează, poate ajunge într-o arteră a creierului, blocând-o și provocând un accident vascular cerebral. Mai departe, pot apărea leziuni cerebrale iar în cele mai multe cazuri chiar și decesul. Insuficiența cardiacă - tahicardia prelungită sau bradicardia presupun că inima să nu mai pompeze suficient sânge pentru organism și astfel se ajunge la insuficiența cardiacă. Tratamentul ajută de regulă la ameliorarea acestei afecțiuni. Boala Alzheimer - potrivit unor cercetări, există o foarte mare legătură între fibrilația atrială și dezvoltarea bolii Alzheimer.